Cu doar o zi înainte să plec la WebSummit în Lisabona am terminat cel de-al treilea volum din tetralogia Elenei Ferrante, însă de abia acum mi-am făcut timp să scriu despre el și trebuie să recunosc că mi-a fost dor de laptopul meu, de garsoniera mea călduroasă (9 zile am înghețat în Portugalia, atât afară, cât și înăuntru, pentru că portughezii nu au sisteme de încălzire în locuințe, ci niște amărâte de calorifere electrice), chiar și de Bucureștiul gri, aflat acum sub asediul “urgiei albe”.

Revenind la roman, ce mi se pare fascinant este că fiecare volum scris de autoarea napolitană este din ce în ce mai bun, mai profund și mai neașteptat. Când credeai că lucrurile încep să se liniștească în viața Elenei și a Lilei, și că relația lor de prietenie este acum una stabilă, o nouă situație tensionată își face apariția.

Finalul volumului doi, despre care am scris aici, o găsește pe Lila într-un apartament modest unde locuiește împreună cu Enzo și cu fiul ei Gennaro, în timp ce Elena se bucură de publicarea primei cărți și de compania iubitului ei Pietro.

Din cauza lipsei banilor, Lila este nevoită să se angajeze într-o fabrică de mezeluri și să lucreze în cele mai aspre condiții, fiind adesea supusă, atât ea, cât și colegele ei, hărțuirilor sexuale venite din partea patronilor. Gennaro își petrece mare parte din zi în grija unei vecine, fiind prea mic ca să înțeleagă greutățile prin care trece mama lui.

În antiteză, viața Elenei pare desprinsă dintr-un film cu final fericit: romanul publicat îi aduce multe laude (dar și critici, ceea ce o face să se îndoiască de talentul ei, ajungând să caute în jur confirmări, “cerșind” în special atenția prietenei ei Lila pe care întotdeauna o considerase superioară), se căsătorește cu Pietro și la scurt timp după devine mama a două fete, Elsa și Dede. Urmează o perioadă cu multe semne de întrebare pentru ea, în care maternitatea i se pare că reprezintă un obstacol în cariera ei de scriitoare, dar și în căsnicia ei, tatăl fetelor fiind mai mult absent, decât prezent, în viețile lor.

În ciuda faptului că relația dintre cele două prietene trece prin episoade de îndepărtare, de gelozie și de invidie, încât vor fi momente în care te vei enerva (sau cel puțin așa mi s-a întâmplat mie), Elena îi vine în ajutor Lilei atunci când aceasta își dă demisia de la fabrică, iar starea ei de sănătate se înrăutățește. Câteva capitole mai târziu, aflăm că Lila și Enzo își găsesc un job bine plătit care le va oferi o viață liniștită, dar nu neapărat fericită.

Lucrurile încep să devină mai interesante când în viața Elenei își face (din nou) apariția Nino, primul și singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată. Prezența lui nu îi face bine, ci o pune pe gânduri, răscolindu-i totodată amintiri din perioada în care el și Lila aveau o idilă pe ascuns. Ultimele capitole sunt foarte intense și asta pentru că Elena ia o decizie cât se poate de riscantă, aceea de a-și părăsi familia pentru a putea fi cu Nino.

Încă un volum – Povestea fetiței pierdute – și voi afla deznodământul seriei. Revin cu el după ce termin de citit cele aproape 500 de pagini. Daar, partea cea mai bună este că a apărut deja primul episod din serialul Prietena mea genială (primul volum al tetralogiei), pe HBO GO.

Happy reading!