Situat la graniţa dintre ficţiune şi realitate, romanul ne poartă în fascinanta lume a familiilor bogate din New York, imediat după al Doilea Război Mondial. În centrul atenţiei se află Truman Capote, renumitul scriitor american, recunoscut pentru operele „Breakfast at Tiffany’s” şi „Cu sânge rece” (despre care am aflat că l-a scris cu ajutorul lui Harper Lee). Truman reuşeşte să intre în acest cerc restrâns datorită prieteniei pe care o are cu Babe Paley, simbolul rafinamentului de la jumătatea secolului trecut, soţia unui magnat al radioului şi televiziunii americane.

Încă din primele pagini vei pătrunde în cele mai fastuoase locuinţe şi restaurante, vei îmbrăca, odată cu „lebedele”, cele mai fine ţesături, vei purta cele mai strălucitoare bijuterii şi vei afişa întotdeauna un zâmbet impecabil. Perfecţiunea este literă de lege în înalta societate newyorkeză, iar Babe, Slim, Gloria şi celelalte soţii „trofeu” învaţă asta de când sunt mici.

Uşor-uşor, Truman, un personaj greu de descris – carismatic, amuzant, efeminat, frustrat, vulnerabil, neiubit de mama lui, poate pentru că într-un final îşi recunoaşte orientarea sexuală – devine confidentul „lebedelor”, aflându-le toate secretele. Mai mult de atât, între el şi Babe se naşte o relaţie foarte puternică de iubire, în special din partea ei care se simte abandonată de soţ şi distantă faţă de cei doi copii pe care îi are. Truman îi răspunde cu aceleaşi sentimente, mai puţin atracţia fizică, pe care o are doar faţă de iubitul lui Jack.

Perfecţiunea despre care menţionam mai devreme începe să se destrame chiar în faţa cititorului, pe măsură ce Babe şi prietenele ei realizează cât de insipide le sunt vieţile şi că, în ciuda milioanelor de dolari pe care le-au acumulat de-a lungul mai multor căsătorii, sunt de-a dreptul nefericite. Însă niciuna dintre ele nu se aştepta ca Truman să fie cea mai mare dezamăgire a lor.

Dintr-un excel de zel probabil, acesta face public un fragment – La Côte Basque 1965 – în care toate aventurile, depresiile, fricile şi alte episoade din viața “lebedelor”, care ar fi trebuit să rămână bine ascunse, sunt povestite cu lux de amănunte, chiar dacă numele personajelor sunt diferite. În urma șocului și a trădării suferite,  una dintre „lebede” se sinucide, iar Babe pune capăt relaţiei cu Truman în ciuda insistenţelor acestuia de a-l ierta.

Spre finalul romanului, lucrurile devin şi mai emoţionante, când aflăm că Babe are cancer şi că nu mai are mult de trăit, iar Truman îşi găseşte şi el sfârşitul imediat după înmormântarea ei.

Cred că cea mai bună lecţie pe care o putem lua cu noi este să nu judecăm oamenii după aparenţe şi să nu uităm cât de vulnerabili suntem.