Recent întoarsă acasă, încă stau şi mă gândesc la momentul în care am aflat că plec în vacanţă.  22 de prieteni şi colegi au “complotat” şi mi-au făcut cadou o excursie de 9 zile în Belgia. După doi ani în care nu am reuşit să mai vizitez vreo ţară, iată că expresia be careful what  you wish for a devenit realitate. Pe 24 februarie, cu doar câteva momente înainte de ziua mea, nici nu ştiam ce mă aşteaptă, şi o lună mai târziu, pe 24 martie, zburam liniştită către Bruxelles, împreună cu Olivia. Aveam chiar şi concediul aprobat, plus un card de cumpărături.

Din cele 9 zile de vacanţă, 3 le-am petrecut în Bruxelles, celelalte 6 fiind dedicate oraşelor din împrejur. Am avut parte de o vreme frumoasă, 15-18 grade în medie, chiar şi 24 de grade, într-o zi când ne-am decis să vizităm Gent-ul. Temperaturi de vară pentru o ţară ca Belgia unde, din câte am înţeles, plouă şi bate vântul destul de des şi destul de tare.

Dacă plănuiţi să ajungeţi la Bruxelles, sper ca lista de mai jos să vă ofere câteva insight-uri despre lucrurile care vă aşteaptă acolo:

Casele şi cartierele curate – cărămida este un material foarte des folosit în construcţiile din Belgia, şi arată mi-nu-nat! Nu am văzut în niciun alt oraş clădiri de locuinţe atât de îngrijite, faţade atât de bine păstrate (se pare că întreţinerea lor face parte din datoria civică a locuitorilor) şi decorate cu elemente din fier forjat, cu plante agăţătoare, cu ferestre colorate şi cu clasicul gazon verde în faţa căruia se afla parcată maşina familiei. Există şi cartiere unde veţi da peste blocurile înalte şi gri, care amintesc de Bucureşti, dar cel puţin pe unde ne-am plimbat noi, casele cu 3-4 etaje înfrumuseţau străzile şi bulevardele din Bruxelles. Foarte încântată am fost şi de simţul responsabil al belgienilor care reciclează gunoiul aşa cum ar trebui să se întâmple şi la noi. Pentru fiecare tip de material (carton, plastic, sticlă) sau rest menajer există câte o pungă de culoare diferită, în care eşti obligat să strângi gunoiul. Altfel, rămâi cu el neridicat din faţa casei. 

Oamenii şi limba franceză – de fiecare dată când călătoresc sunt atentă la oameni. Belgienii mi s-au părut destul de relaxaţi, amabili, educaţi şi tineri. Bineînţeles, fiind vorba de Bruxelles, unde se află mulţi expaţi, era cam greu să îi identific, dar impresia generală a fost una bună. Referitor la limba franceză, cred că relaţia mea cu ea e mai degrabă una de frustrare, şi asta pentru că am făcut 12 ani de franceză, dar astăzi îmi este greu să leg două propoziţii, deşi înţeleg mare parte din conversaţie. În rest, mi-a fost tare drag să o aud la fiecare colţ de stradă, în metrou, la restaurant sau la magazin. Cred că, dacă aş locui acolo, după o lună-două, mi-aş intra repede în ritm.

Multiculturalismul – aşa cum ziceam mai sus, Bruxelles “găzduiește” mulţi expaţi și asta mi se pare un lucru bun. Ai atât de multe de învățat locuind într-un oraş polivalent, unde să auzi engleză, franceză, portugheză și japoneză, în aceeași zi, pe stradă sau la restaurant, e ceva foarte normal. Cu siguranţă, faptul că Bruxelles este “reşedinţă” pentru NATO şi UE a contribuit major la dezvoltarea lui.

Accesibilitatea – un alt lucru pe care l-am realizat de abia după câteva zile de stat în capitala Belgiei, este că poţi ajunge foarte uşor în alte țări vecine. Amsterdam, Rotterdam, Paris, Luxembourg, Cologne sunt doar câteva destinaţii la care poţi ajunge cu trenul, fără să faci o veşnicie pe drum. Şi infrastructura din oraş mi s-a părut foarte organizată şi aerisită. Bulevarde mari, trafic decent, cel puţin faţă de Bucureşti, nici urmă de claxoane.

Soldaţii – înainte să plec, am fost avertizată de faptul că vor fi forţe armate pe stradă, în ideea în care aş putea să mă panichez. Într-adevăr, am văzut soldaţi înarmaţi din cap până în picioare, la aeroport, în Gara Centrală, în zona Schuman unde se află instituţiile europene, în Grande Place, chiar şi la intrarea în parc. Însă singurul sentiment pe care l-am avut a fost de siguranţă.

Preţurile mi s-au părut decente, în special la mâncarea din supermarket-uri, dar şi la cafeaua şi băuturile non-alcoolice din cafenele şi restaurante. Pentru că am băut aproape în fiecare zi câte un cappuccino cu frişcă naturală (drooling), vă pot spune că am dat undeva între 2-4 euro pe el, chiar şi în centrul oraşului. Preţul biletelor de transport rămâne în continuare ridicat, ca în alte oraşe europene, dar cel puţin nu stai ca sardinele în 104.

Waffles, ciocolată & bere – nu am mâncat foarte multă ciocolată în vacanţă, dar m-am uitat la toate figurinele din vitrinele zecilor de ciocolaterii pe lângă care am trecut. Acum înţeleg de ce este atât de renumită ciocolata belgiană. În schimb, am fost mult mai pasionată de waffles. Calde, cu topping de frişcă şi căpşuni. Una pe zi. Şi la capitolul bere, belgienii se pot lăuda cu o mulţime de sortimente. Eu nu sunt în target, dar cu siguranţă veţi găsi una pe placul vostru. Sau, dacă se pune berea de cireşe, atunci da, mi-a plăcut. 🙂

Altfel spus, a fost o vacanţă în care ne-am plimbat şi am mers mult pe jos, în care am descoperit oraşul la pas, dar şi cu city-bus-ul. Nu am vizitat muzee şi catedrale, ne-am bucurat de soare, de oameni şi de toate străduţele pe care le întâlneam în calea noastră.

Vă mulţumesc! <3