M-am trezit la 10.32 (hey, sunt în concediu!), dar toată noaptea am visat cum voi scrie acest articol despre cât de minunată a fost Sia. Aşa că, iată-mă, cu bolul de lapte şi cerealele mele cu arahide, cu Bruno lângă mine, care încă doarme, mă gândesc cu ce să încep.

photo credit: www.pixabay.com / Unsplash

Poate cu faptul că am plecat la concert fără aşteptări foarte mari, ca urmare a unei alte dezamăgiri din vara aceasta, prestaţia celor de la Maroon 5. Ar mai fi de menţionat şi Rihanna, pe care mi-am dorit să o văd pentru simplul motiv că este unul dintre cei mai mediatizaţi artişti, şi pentru că are câteva melodii care îmi plac. Show-ul a fost foarte slab, în ciuda faptului că are o super voce, a badass attitude şi a fost foarte comunicativă cu publicul.

Revenind la Sia, cred că expresia less is more funcţionează perfect. M-am simţit ca la o piesă de teatru unde replicile actorilor au fost înlocuite de versuri şi de o voce atât de puternică, de un timbru uşor recognoscibil şi de o interpretare fără cusur. 

Cu toţii am fost captivaţi de proiecţiile de pe cele două ecrane, unde Maddie Ziegler şi alţi actori construiau o poveste pentru fiecare piesă în parte. În paralel, dansatorii care o însoţesc pe Sia în turneu puneau în scenă, cu o precizie elveţiană, aceeaşi coregrafie, în timp ce artista a stat tot timpul într-un colţ, în spatele microfonului şi a celebrei sale peruci alb-negru. Sau cel puţin aşa s-a văzut de la Normal Circle. 🙂

[paranteză: Sia îi explică lui James Corden de ce îşi ascunde faţa]

Sia a cântat doar o oră, însă a fost AMAZING, printre melodii amintesc de Cheap Thrills, Diamonds, Chandelier, Elastic Hearts, Titanium, Breathe me şi Unstoppable. O apreciez foarte mult pentru discreţia de care dă dovadă, într-o lume plină de „Kardashians”. Totodată sunt sigură că această „simplitate” reprezintă rezultatul unei echipe de oameni talentaţi, de la producători, coregrafi, scenografi, până la sunetişti şi alţi experţi în domeniu.

Ieri am revăzut-o şi pe Selah Sue care a cântat în deschidere, şi alte recenzii despre concert găsiţi la Andreea şi Cristina. Cât despre cei care stau cu telefonul în mână, ca să “surprindă” momentul, Vlad Petreanu are un articol pentru ei.