De câteva luni mi-am dat seama că mă preocupă fonturile, mai mult decât înainte, şi că mi-ar plăcea să studiez the art of typography. Dacă ar fi să mă gândesc de unde şi până unde această pasiune, aş cam avea câteva “antecedente”, inclusiv în familie. Pe lângă orele de caligrafie din generală unde eram lăudată pentru scrisul meu “rotund”, tatăl meu obişnuia să scrie de mână ceea ce astăzi graphic designerii creează în Illustrator. În plus, am lucrat câţiva ani în presa scrisă şi am trecut pe la mai multe publicaţii, unde fiecare Art avea preferinţele lui, şi mai mereu aveam polemici.

foto credit: Pixabay

Apoi, când am trecut în online şi a trebuit să mă adaptez noilor cerinţe, am realizat şi mai mult cât de importante sunt fonturile, din punct de vedere al experienţei utilizatorului cu un site, cu un banner, etc. Inclusiv tema blogului meu are un font pe care l-aş mai “coafa” un pic, dar toate la timpul lor.

Lăsând la o parte “regula de aur” care zice să folosim Serif pentru textele printate şi Sans Serif pentru web, fonturile mele preferate, într-o ordine aleatorie, sunt: Cambria, Tahoma, Georgia, Verdana şi Palatino Linotype. Practic, nu pot să scriu un articol, să trimit un email sau să fac un ppt, dacă nu mi-am stabilit încă de la început fonturile, spaţierea, dimensiunile şi, după caz, culorile. I’m a little weirdo, I know. 🙂

Aşadar, dacă aveţi recomandări pentru mine, articole sau cărţi, despre typography, le aştept cu drag. Între timp, vă las cu cea mai mişto prezentare pe care am descoperit-o acum ceva timp, despre istoria fonturilor.