Săptămâna trecută am terminat de citit romanul scris de Parinoush Saniee, un bestseller interzis de două ori de regimul iranian, dar tradus în 26 de ţări, şi mi-a rămas în minte o replică a personajului principal: „Nimeni nu ne vrea pentru noi înşine, pentru ce suntem, toţi ne vor pentru ei înşişi.”. Ştiţi cum se întâmplă atunci când citeşti o carte şi acţiunea este atât de intensă, încât ajungi să fii în pielea personajului mai mult decât ţi-ai dori, iar apoi, dupa ce-l parcurgi, ai nevoie de câteva zile pentru a te detaşa. Just give me five days. 🙂

Deşi nu este cea mai fericită traducere – titlul original fiind “The Book of Fate” –  “Cel care mă aşteaptă” ne lasă să pătrundem în viaţa unei femei de origine iraniană, cu puţin timp înainte de revoluţia din 1979. Şi ceea ce găsim acolo e cam tot ce îţi puteai imagina, dacă ne raportăm la istoria şi religia acestei ţări. Diferenţa este dată de detaliile şi descrierile pe care autoarea le face, dar şi de povestea de dragoste, despre care speri ca la final să aibă un happy ending.

Protagonista romanului este Masumeh, o adolescentă îndrăgostită, a cărei viaţă se schimbă odată cu momentul în care familia ei decide să îi aranjeze căsătoria, şi asta pentru că avusese curajul să îi zâmbească unui tânăr pe care îl simpatiza. Pentru a salva onoarea familiei, părinţii şi fraţii ei o forţează practic să aibă o relaţie cu un bărbat străin, despre care nici nu ştie cum arată, până în ziua nunţii. În timp, cei doi ajung să aibă o relaţie de prietenie, apoi de iubire, în urma căreia vor avea trei copii.

Cu toate astea, întreaga viaţă a lui Masumeh va fi una de sacrificii, de la familia care o consideră o povară şi o ruşine, la convieţuirea cu Hamid (soţul ei), pentru care idealurile politice sunt mult mai importante decât orice altceva, până la sacrificarea iubirii din copilărie de dragul copiilor, care nu ar accepta ca mama lor să se căsătorească cu alt bărbat, după moartea tatălui.

Aşadar, „nimeni nu ne vrea pentru noi înşine, pentru ce suntem, toţi ne vor pentru ei înşişi.” sintetizeată foarte bine viaţa lui Masumeh: plină de interdicţii, lipsită de drepturi, controlată de bărbaţii din familia sa şi acaparată de singurătate.