Cineva, undeva, imi da tot felul de probe. Cel mai probabil numele lui e Murphy. Acum doua luni aveam accident de bicicleta pe Soseaua Pache Protopopescu. Am ajuns la Spitalul Universitar, la Urgente, cu Ana. Atunci mi s-a pus diagnosticul de luxatie, mi s-a recomandat odihna la pat timp de o saptamana si cam atat. Nu s-a pus problema de ghips.

Peste doua luni, adica vineri, 12.09.2014, cu o zi inainte de primul meu pentathlon la care trebuia sa particip, o singura secunda de neatentie m-a dus la Spitalul Floreasca, tot la Urgente. Am calcat stramb cu acelasi picior accidentat de data trecuta. Partea buna, daca pot sa zic asa, este ca, daca nu s-ar fi intamplat asta, la 50 de ani m-as fi ales cel mai probabil cu probleme de oase grave, deoarece luxatia de data trecuta – care de fapt a fost entorsa conform medicilor de aici – nu a fost tratata corespunzator. Prin urmare, ieri seara, la doar cateva ore dupa ce mi-am ridicat kit-ul de la BikeFest, am primit “cadou” un ghips si inca o saptamana de repaus la pat. Great! Just Great!

But, hey! I should look on the bright side of things, right? Cine o sa aiba picioare frumoase dupa a doua tinerete? Din pacate, va trebui sa aman prima mea competitie sportiva, probabil pana la anul, pentru ca pe 2014 consider ca am vizitat spitalele suficient de mult.

In rest, sunt happy ca am prieteni care au grija de mine, mai ales cand mai fac cate o boacana de genul, ca am fost “declarata” cea mai fotogenica pacienta din sectia de ortopedie de la Floreasca si ca deja au inceput glumele legate de piciorul meu “avariat”.

Cine vrea sa ma viziteze, o poate face oricand – it’s not like I’m going anywhere – mai ales ca nu are cine sa il plimbe pe Bruno. 🙂

Spre final, va urez multa sanatate ( ca sa fie in tema cu postarea).

C.