Pe 30 decembrie, cu doua zile inainte de a intampina noul an, ne-am facut bagajele si la 10 dimineata eram deja in masina, in drum spre destinatia noastra. Daca planuiti o vacanta la Viena, ar fi pacat sa nu va opriti putin si in Bratislava, capitala Slovaciei si, totodata, cel mai mare oras al tarii. Noi nu am ratat-o :).

Ziua 4

Bratislava mi s-a parut un orasel linistit, curat, nu foarte aglomerat, cu un „aer” medieval si…friguros. Parca cu cat ne apropiam mai mult de Austria, cu atat de mult scadeau gradele in termometru. Acolo ne-am petrecut dupa-amiaza, vizitand Castelul Hrad, situat, asemenea Citadelei din Budapesta, pe un deal masiv, oferind o panorama splendida asupra orasului, dar si asupra vecinilor tarii.  Din pacate, accesul era interzis in ziua respectiva, asadar nu ne-a ramas decat sa admiram cladirea impunatoare de la exterior.

A urmat o plimbare pe stradutele intortocheate din centru, printre casele istorice a caror arhitectura a fost probabil pastrata prin numarate restaurari, pentru ca intr-un final sa ne oprim intr-un mic restaurant-pub, Lochness Scottish Pub pentru a ne incalzi manutele si nasucul :).

Nu am zabovit foarte mult, deoarece eram nerabdatori sa ajungem in Viena. Minutele pareau ore si aveam impresia ca autostrada nu se mai termina. Intr-un final, am intrat in oras si ne-am indreptat cat de repede am putut catre apartamentul pe care il inchiriasem si asta pentru ca nu doream sa pierdem nicio ora pe care o puteam petrece „pe afara”.

In seara aceea, nici nu imi amintesc exact cum, am ajuns in fata Primariei din Viena. Rathaus este o capodopera arhitecturala, construita in stil gotic, care, pe timpul noptii, parea desprinsa dintr-un film medieval, si asta, pentru ca modul in care era luminata accentua senzatia de mister. Momentan nici nu ma pot hotara cand mi-a placut mai mult: ziua sau noaptea.

Ziua 5

Pentru mine, ultima zi a anului a fost extrem de luuunga. In jur de ora 10 dimineata, m-am echipat cu o geaca groasa (aceeasi geaca din toata vacanta 🙂 ), caciula si manusi, si am pornit spre celebrul Palat Schönbrunn. Vremea s-a dovedit a fi mai frumoasa decat ma asteptam. In fata palatului erau montate cateva casute din lemn impodobite cu crengute , ghirlande, etc., si unde puteai gasi produse traditionale, dar si un brad imens. Astfel, fosta residenta de vara a monarhilor Habsburgi era in ton cu sarbatorile de iarna.

Desi exteriorul nu m-a impresionat foarte mult, poate pentru ca ma asteptam la o arhitectura mult mai spectaculoasa, ceea ce am admirat la interior mi-a ramas intiparit in memorie pentru totdeauna, sper eu. Intr-un tur al palatului am putut observa 40 de camere, extrem de putine in comparatie cu sutele de camere pe care cladirea le adaposteste, toate amenajate in stil rococo genuin. Bogatia ornamentelor si varietatea detaliilor, opulenta, frescele, portretele supradimensionate, oglinzile de diferite marimi, mobilierul masiv, tapiteria in ton cu arhitectura, toate acestea sunt caracteristici ale stilului mai sus mentionat, caracteristici pe care le-am observat la fiecare pas in interiorul Palatului Schönbrunn. Deci, 99% mi-a placut :).

Mai mult, in spatele palatului pot fi admirate gradinile care, din pacate, in luna decembrie nu prea exista. Cu toate astea, merita sa urcati pana la Gloriette, o constructie in varful unui deal ce pare ca „pazeste” palatul, dar care ofera turistilor o perspectiva frumoasa asupra orasului. Acolo se afla un restaurant unde va puteti opri pentru a servi ceva cald sau ceva bun.

Chiar daca stiam ca ne asteapta o noapte grea, noi am continuat sa ne plimbam. Urmatoarea oprire: Piata Domului Sf. Stefan din Viena sau, pe scurt, Stephansplatz. Situata in centrul pietei, catedrala reprezinta punctul de plecare pentru celelalte artere, punctul de intalnire sau de reper pentru orice turist sau locuitor al capitalei. Viena este renumita pentru luminitele de sarbatori, iar centrul ei era plin de astfel de „licurici”. La fel de renumita este si pentru valsul vienez, un stil de dans clasic, nobil, pe care il puteai invata in plina strada, chiar in noaptea de Revelion, avand ca „invatatori” cativa dansatori profesionisti pe o scena in apropierea catedralei.

Din loc in loc, pe strazile suprapopulate erau instalate mini-scene de unde rasunau hituri internationale si oamenii dansau frenetic, netinand cont de gerul de afara. Din cand in cand auzeam cate un „La Multi Ani!”, dovada ca nu eram singurii romani, sau cate un „s’il vous plait” ori un „Qué tal?”, lucru ce imi confirma asteptarile, si anume: eram inconjurati de mai multi straini, decat de austrieci.

Pentru „momentul zero” am ales parcul de distractii Prater pentru a urmari cel mai mare foc de artificii din Viena. Cu adevarat interesant a fost faptul ca acestea erau lansate in mod sincron cu acordurilor mai multor melodii, majoritatea dintre ele clasice. La fel de fascinanta mi s-a parut si Roata Ferris. Nu am avut timp sa ne „plimbam” cu ea, insa cred ca vederea asupra orasului merita o „tura”. Mai mult, am inteles ca, intr-una din cabinele sale, puteti servi o cina romantica sau va puteti serba ziua de nastere.

Dupa „punctul culminant”, ne-am retras intr-un pub pentru a sarbatori primele ore ale anului 2013, si am fost surprinsa sa observ ca la ora 2 dimineata clubul respectiv era aproape gol. Drept urmare,  dupa aproximativ o ora am plecat spre casele noastre. Cele  16 ore petrecute in continuu pe strazile Vienei si-au spus amprenta pe noi.

Ziua 6

Ultima zi in Viena a insemnat o trecere rapida in revista a unor obiective turistice emblematice, precum Opera, Parlamentul, Palatul Hofburg (cea de-a doua resedinta a Habsburgilor), Scoala Spaniola de Calarie sau Hundertwasser Haus, un imobil cu apartamente a carei arhitectura mi-a amintit de operele lui Gaudi din Barcelona.

Din pacate, pe 1 ianuarie, acestea erau inchise publicului, insa ne-am putut bucura de frumusetea lor arhitecturala. Doar cateva muzee erau deschise, cum ar fi Sisi Museum.

Ne-am oprit pentru ultima oara si in fata Primariei unde era organizat un targ de sezon. Ne-am invartit de la o casuta la alta, dupa care  am baut un vin fiert aromat si am mancat un wurst traditional.

Incet, incet, ne-am indreptat spre apartamentul nostru. Ne asteptau bagajele si un somn odihnitor care sa ne incarce bateriile pentru drumul lung spre Bucuresti.

Alte „trestii, chestii”:

–         infrastructura pentru biciclete, atat in Budapesta, cat si in Viena, este organizata dupa cele mai inalte standarde;

–         mijloacele de transport in comun, desi unele sunt mult mai „rustice” decat la noi, respecta un orar/program strict, astfel ca, recomandarea mea este sa le folositi cu incredere;

–         de asemenea, sunt rentabile biletele de calatorie pentru grupuri sau in functie de numarul de ore:

• 10 calatorii cu metroul in Budapesta ne-au costat 2800 de forinti, aprox. 9 euro
• Un bilet valabil 72 de ore, in Viena, ne-a costat 14.50 euro

–         Costul unui bilet la Schonbrunn, pentru adult, 13.50 euro, iar o „calatorie” cu funicularul din Budapesta, 900 forinti (aprox. 3 euro);

–         Bucuresti-Viena/ Viena-Bucuresti = 2382 km parcursi in 31, 11 ore;

–         Marché, cel mai bun lant de restaurante pe care l-am intalnit pe autostrada Budapesta-Viena.