Ultima carte citita am inceput-o acum doua saptamani si in weekend am reusit sa o termin. Am „cules”-o de pe rafturile unui chiosc de carti si ziare din Gara de Nord, Bucuresti, in timp ce ma indreptam spre bunici, cu trenul. Este foarte placut sa citesti in tren. Este o „combinatie” reusita de elemente, vagonul fiind „interiorul” perfect pentru atmosfera din cartile beletristice pe care obisnuiesc sa le citesc.

A fost prima carte pe care am zarit-o, bicicleta de pe coperta fiind cea care mi-a atras atentia. In ultimele lunii, stilul meu de viata s-a schimbat din momentul in care am primit-o pe „Ariel” – o bicicleta castigata in urma unui concurs. Cred ca imi era destinata aceasta carte, desi mi-a fost si recomandata de catre o colega, si ea influentata de faptul ca recent sunt o biciclista cu „acte in regula”.

Cartea se numeste foarte sugestiv: „Femeia alba pe bicicleta verde” si este scrisa de Monique Roffey. Initial, ma asteptam ca romanul sa fie pur beletristic si atat, insa cartea are si o tenta politica, dar trateaza si subiecte ce tin de viata cotidiana si de rutina inevitabila dintr-o casatorie. Desi nu exceleaza in descrieri pompoase si lungi, povestea personajului principal, Sabine, reuseste sa te acapareze.

Este o carte sincera despre problemele cu care se confrunta o femeie casatorita si modul in care evolueaza casnicia ei din motive diferite fata de ceea ce te-ai astepta. Decizia pe care o ia sotul ei, George, de a se muta din Londra in Trinidad si Tobago, reprezinta inceputul sfarsitului lor. Obisnuita cu libertatile de care se bucura in Anglia, Sabine ajunge sa locuiasca intr-un loc nu tocmai prietenos pentru „albi”, mai ales ca actiunea se desfasoara undeva in anii ’50.

Asadar, ea devine un fel de „paria” intr-o societate predominant „de culoare”, cu atat mai mult cu cat „indraznea” sa isi petreaca ziua plimbandu-se prin oras pe bicicleta ei verde. Un lucru cu adevarat sfidator pentru locuitorii Trinidad si Tobago! Desi erau cunoscuti in Port of Spain (datorita jobului pe care George  il avea ca editor pentru editia locala a The Guardian), capitala statului din Marea Caraibilor si resedinta celor doi soti, ei nu ajung niciodata sa se integreze acolo.

3 ani ar fi trebuit sa reziste Sabine in acel loc, insa George ajunge sa se indragosteasca de Port of Spain si nu isi mai doreste sa plece. Dupa nenumarate tentative de a parasi Trinidad-ul, cei doi raman impreuna pana la adanci batraneti, timp in care Sabine se transforma atat fizic, cat si psihic, iar aceasta transformare poate fi interpretata precum o „fascinanta privire asupra sexualitatii feminine” (Rebecca Frayn).

Mi-a placut  foarte mult si modul in care autoarea (originara din Trinidad si Tobago) prezinta povestea, si anume regresiv, „de la coada la cap”. Asadar, o recomand cu cea mai mare incredere si, cu siguranta, este in topul preferintelor mele (momentan, cel putin).