Code for Romania: 5 lucruri pe care le-am învățat ca voluntar

Spread the love!
  •   
  •   
  •   

Anul acesta am împlinit doi ani de când m-am alăturat comunității de voluntari, însă ultimele șase luni au fost cele mai active de până acum. Pentru că au fost câteva persoane care m-au întrebat ce fac eu la Code for Romania, “te-ai apucat de programare?”, poate ar trebui să încep cu răspunsul că “nu, nu m-am apucat, dar am aflat, de exemplu, că Ruby nu este doar o piatră prețioasă”. 🙂 Pe scurt, sunt Social Media Officer și, împreună cu Adriana, încerc să comunic cât mai bine proiectele noastre în online. Asta înseamnă că ne găsiți pe Facebook, LinkedIn, Twitter & Instagram. Echipa de comunicare nu ar fi completă fără Olivia, Dana și Dragoș, iar aici îi poți cunoaște și pe restul colegilor mei.

Sunt multe lucruri care s-au întâmplat din 2016 și până acum, însă am făcut o listă cu 5 lucruri pe care fie le-am învățat, fie am devenit mai conștientă de (non)existența lor:

  1. Există o mare nevoie de educare cu privire la civic tech, iar aici vorbesc în primul rând din propria experiență. Înainte de Code for Romania nici nu auzisem de acest concept, iar ulterior mi-a luat câteva luni bune în care să înțeleg ce presupune el mai exact. Iar dacă ne dorim mai multă implicare civică, avem nevoie să începem acest proces ASAP.

Un exemplu ar fi că civic tech nu înseamnă (doar) programare. Am observat că destul de multe persoane ne confundă cu o companie de IT. Nu că ar fi un lucru rău, dar scopul nostru principal este acela de a rezolva probleme ale societății, în timp ce tehnologia este mijlocul prin care îl putem atinge. În plus, pentru a livra un app nu ai nevoie doar de development, ci și de UX design, de oameni de comunicare, de cercetători și de project management. De asemenea, oamenii (iar aici includ cetățeni și autorități)  încă nu sunt conștienți de impactul pozitiv pe care aceste soluții IT l-ar putea avea în comunitățile lor, de unde și gradul mic de inițiative în acest sens.

O să las aici și un citat de la Code for All Global Summit, în care cred foarte mult și pentru care am început să militez în ultimul an: “It is always more important to build connections, than to build tech.” (Alma Rangel, Codeando Mexico). Cu alte cuvinte, oamenii și relațiile pe care reușim să le stabilim între noi, modul în care colaborăm unii cu alții, vor fi principalul motiv pentru succesul unui proiect, sau principala cauză pentru eșecul lui.

  1. Asumare și responsabilitate. Chiar dacă suntem un ONG, adică comunitatea este formată din voluntari, profesionalismul este la el acasă. Am întâlnit la Code for Romania oameni foarte dedicați, experți în diferite arii, care în timpul lor liber (fie seara după job, fie în weekend) au livrat proiecte cap-coadă cu o implicare mai mare decât mulți angajați care la finalul lunii primesc salariul în cont. Pentru mine, pasiunea și perseverența lor în a face bine sunt motive de admirație și recunoștință.
  2. Leadership-ul este la fel de esențial ca în orice altă companie, iar Olivia și Bogdan sunt cei de la care am avut întotdeauna ceva de învățat, cei care ne motivează și mențin echipa unită, cei care ne inspiră și ne ajută de fiecare dată, la orice oră din zi și din noapte.
  3. Organizare. Avem peste 600 de voluntari în comunitate, dintre care 21 fac parte din Staff, 7 proiecte finalizate, 8 în dezvoltare, și 2 în faza de incubare. Unde mai pui că lucrăm de pe 11 fusuri orare diferite.  Cu alte cuvinte, suntem cât o companie medie de IT&C din România sau din orice altă țară, iar project management-ul este la fel de solicitant și complex.
  4. Voluntariatul în România. Oricât de redundant ar suna, există oameni care nu știu ce înseamnă să fii voluntar. Nu înțeleg cum poți să te duci într-un loc și să muncești fără să fii plătit, sau fără să obții vreun beneficiu la schimb. Și mi se pare trist, foarte trist. Nu știu exact în ce moment unii dintre noi ne pierdem nevoia sau dorința de a-i ajuta pe cei din jur și de a ne ajuta pe noi înșine chiar. Nu înțeleg de ce avem așteptarea ca alții să facă pentru noi X lucru, dar noi să nu contribuim nici măcar cu un umăr la construirea lui. Iar asta se întâmplă chiar și în situații unde există o remunerație la mijloc. Asta apropo de un studiu recent care spune că peste 1 milion de români apți de muncă nu sunt implicați în nici un fel de activitate economică. 

Experiența mea cu voluntariatul a fost una cât se poate de naturală, să-i zicem. Cred că l-am descoperit prin filmele americane la care mă uitam în anii ‘90, unde copiii fie vindeau limonadă pentru o cauză nobilă, fie organizau yard-sale-uri cu același scop. La toate astea s-a adăugat educația pe care am primit-o de la părinții mei, dar și puterea exemplului pe care tot în familie am avut-o. Cred foarte mult în ea. Cred că fiecare dintre noi are puterea să influențeze o mică parte din oamenii din jurul lui, Code for Romania și SkirtBike (un alt ONG din care fac parte și care promovează mersul pe bicicletă în rândul femeilor)  fiind comunități care s-au clădit așa, trebuie doar să vrei și să nu amâni momentul, crezând că vor veni alții în urma ta.

Dacă vrei să afli mai multe despre noi {poate vrei să te alături comunității noastre <3}, îmi poți scrie oricând, mai puțin după ora 11 noaptea când cel mai probabil dorm, dar promit că răspund a doua zi, la prima oră. 🙂

Hugs!

*photo: Dan Dumitriu


Spread the love!
  •   
  •   
  •   

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *