"Bastarda Istanbului", Elif Shafak

Spread the love!
  •   
  •   
  •   

După o perioadă în care am citit numai cărţi de marketing şi branding, am simţit nevoia de a-mi destinde mintea cu un roman. De fapt, cărţile de beletristică sunt preferatele mele. Intrigi, suspans, personaje complexe, răsturnări de situaţie şi decoruri descrise până la ultimul detaliu; practic, un amalgam de „ingrediente” care să te ţină prins în acţiune, chiar şi atunci când ai luat o pauză de la citit.

Acum vreo trei săptămâni, Ştefana îmi recomanda pe Facebook să o citesc pe Elif Shafak. Iniţial căutam „Onoare”, însă nu am găsit-o, aşa că privirea mi-a căzut pe un alt volum al scriitoarei: „Bastarda Istanbului„. M-au atras două lucruri (în afară de recomandarea primită): faptul că acţiunea se desfăşoară în Istanbul – oraşul meu preferat – şi faptul că romanul este populat de personaje feminine puternice – say no more, pentru cei care mă cunosc. 🙂

Având în centrul atenţiei trei personaje, Zeliha, Asya şi Armanoush, romanul spune povestea a doua familii, turcă şi armeană, aflate într-un conflict tacit, mărul discordiei fiind chiar genocidul armean din anii 1900.

Zeliha Kazanci este mama Asyei, o femeie nonconformistă pe care religia musulmană nu o împiedică să poarte fuste mini şi tatuaje ţipătoare, Asya fiica, „bastarda Istanbului”, aflată mereu în căutarea tatălui, şi Armanoush, armeana care trăia în Statele Unite, acolo unde strămoşii ei se stabiliseră după deportare. Aparent fără nicio legătură între ele, scriitoarea ne dezvăluie, cu fiecare nou capital parcurs, cum destinele celor două familii sunt mai apropiate decât ne-am fi putut imagina. Deznodământul este foarte bine „păstrat”, astfel încât de abia la pagina 378, din 424, vei descoperi cine este tatăl Asyei.

Mai mult, dacă ai o slăbiciune pentru dulciuri sau fructe, vei fi cu siguranţă ademenit/ă. 🙂  Zahăr, Seminţe de pin, Caise uscate sau poate Sâmburi de rodie, autoarea şi-a denumit fiecare capitol după numele unui fruct sau ingredient, ceea ce pe mine m-a dus cu gândul la bazarul din Istanbul. Iar dacă aveai nevoie de lecţii de despărţire în silabe, poţi exersa liniştit/ă pe numele de familie al lui Armanoush → Tchakhmakhchian, pe care eu l-am repetat de cel puţin o sută de ori şi tot nu l-am reţinut. De-a lungul poveştii vei avea parte şi de prezenţa unui personaj aparte: Sultan al Cincilea – motanul familiei Kazanci; acesta mi-a amintit din nou de oraşul situat pe două continente, şi ale lui străduţe suprapopulate de pisici.

Nu ştiu dacă v-am convins să o citiţi, dar eu mi-am pus pe listă alte două volume ale lui Elif: „Palatul Puricilor” şi  cel pe care nu l-am găsit iniţial, „Onoare”.

Spor la citit!


Spread the love!
  •   
  •   
  •   

There are 0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *