Mi-e dor de vacantele la bunici

Spread the love!
  •   
  •   
  •   

Da, vacantele la bunici fac parte, cel putin pentru mine, din categoria „daca as putea da timpul inapoi”. Niciodata nu imi amintesc sa fi fost genul de persoana care sa isi doreasca sa se faca mare, si asta pentru ca stiam ca multe lucruri o sa se schimbe, inclusiv lucrurile frumoase, cum ar fi vacantele mele la bunici, la care nu as fi renuntat pentru nicio excursie in strainatate sau trei luni „printre blocuri”, in oras.

De cand ma stiu, in fiecare an scolar eram plecata la bunici, fie in vacantele de iarna, fie in cele de vara, si asta s-a intamplat pana in anul 1-2 de facultate. Avand bunicii destul de departe (langa Calafat, adica la vreo 60 km de Craiova) nu ajungeam foarte des acolo in timpul anului, prin urmare ziua de 15 iunie, cand se termina cel de-al doilea semestru, o asteptam cu mare nerabdare. Nu conta ca parintii mei nu aveau concediu, eu ma urcam in tren sau autobuz pe directia Tirgoviste-Craiova, de fiecare data cu acelasi entuziasm de a-mi revedea prietenii din copilarie, de a sta cu bunicii mei, de a ma bucura de curte, de soare sau de cartofii prajiti si painicile pe care mi le faceau cele doua bunici.

Mi-e dor de serile si noptile de vara petrecute la poarta, de discutiile cu unul dintre bunici despre gramatica (de unde reiese „mostenirea” de familie si faptul ca astazi sunt un mic Grammar Nazi) si cu celalalt despre razboi si armata, de traditiile pe care le tineam la fiecare sarbatoare in parte, de zilele in care orele se „scurgeau” atat de greu, incat nu simteam ca viata trece pe langa mine, si multe altele.

Daca acum cativa ani, cateva luni pe an mi le petreceam la tara, azi, abia daca reusesc sa ajung o saptamana din 365 de zile. Poate e vorba de felul in care imi prioritizez lucrurile (si nu o fac bine), insa pentru momentele frumoase si simple de atunci mi-as dori oricand sa ma pot intoarce in timp.

Meanwhile, sunt cu nasul in hartii si ochii in laptop, trimitand de zor email-uri, incat nici nu realizez ca peste 2 zile este Pastele. Insa, in curand, voi termina treaba si ma apuc de facut bagaje (pentru mine si Bruno), dupa care fug la gara sau autobuz, nici nu stiu exact, dar cumva reusesc eu sa ajung la bunici. 🙂

Sarbatori Inspirate tuturor!

C.

 


Spread the love!
  •   
  •   
  •   

There are 0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *