Frica de camera de filmat

Spread the love!
  •   
  •   
  •   

Daca mi-as fi dorit vreodata sa devin moderatoare sau prezentatoare tv, as fi avut o foarte mare dezamagire.  In cazul meu, frica de camera de filmat depaseste cu mult frica de a vorbi in public. Daca cu publicul mai ma descurc cat de cat, cand vine vorba de inregistrari, lavaliere, camere de filmat, multe lumini atintite asupra mea si multe persoane in jurul meu, pentru care tot ceea ce facem noi acolo pare o joaca de copii, eu una nici nu mai stiu cum ma cheama.

Nu zic ca inceputul nu e greu sau ca nu exista cursuri speciale pentru asta care ma pot ajuta sa nu (aproape) lesin in fata camerei de filmat, insa niciodata nu cred ca  mi-ar „iesi” natural. Din punctul meu de vedere, fie esti facut pentru asta, fie nu.

Recent am fost invitata intr-o emisiune (nu dau nume ca sa nu stric surpriza 😛 ) sa vorbesc, in principiu, despre ceea ce fac eu in agentie. Ca sa va dati seama de „gravitatea” situatiei, emotiile au inceput sa se instaleze cu o saptamana inainte de ziua filmarii, ce-i drept, mici, dar erau acolo. Apoi, pe masura ce ne apropiam de „momentul zero”, deja nu mai puteam sa dorm.

In ziua cu pricina, atmosfera a fost cat se poate de placuta in compania colegilor mei de „platou”, intr-o locatie foarte draga mie, Coftale. Insa, pe masura ce se instalau camerele de filmat, se aranja decorul, iar moderatorul isi repeta cu mare atentie intrebarile, realizam ca ceea ce se intampla este cat se poate de serios. In momentul respectiv, am simtit o mare presiune asupra mea si m-am simtit mai responsabila ca niciodata de ceea  ce aveam sa spun in fata camerelor de filmat.

Nici nu am cuvinte sa descriu „fluturii” din stomacul meu la momentul respectiv: respiratie sacadata, maini transpirate, urechi infundate si multe alte stari pe care nu mi le explic, toate acestea pentru 10-15 minute cat a durat filmarea. Sau poate explicatia unui domn din spatele camerei, care m-a intrebat ce zodie sunt, reprezinta raspunsul pe care il caut: „Aaaa, pestii sunt cei mai emotivi” 🙂

Una peste alta, prefer oricand sa fiu in spatele camerei, in spatele ecranului, scriind de zor email-uri, povesti sau articole, decat sa fiu „pe sticla”. Oricum, astept rezultatul final (adica momentul cand va fi difuzata emisiunea) pentru care, din nou, am o multime de emotii.

Va imbratisez de la „pupitrul” laptop-ului meu,

C.


Spread the love!
  •   
  •   
  •   

There are 2 Comments

  • Cristina says:

    Data viitoare vei fi mult mai relaxata! Sunt sigura! <3

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *